Despre autenticitate

27 Dec

 

O prietenă a venit cu ideea de a scrie despre autenticitate.

E mai greu decât m-aș fi așteptat, pentru că realizez că nu sunt autentică tot timpul și atunci mi se pare neautentic să vorbesc despre autenticitate.

Încă mi-e teamă, uneori, să nu fiu judecată pentru felul meu unic de a fi. Pentru că fiecare dintre noi este unic. Dar unicitatea nu e tot una cu autenticitatea.

Vezi, sunt fricile noastre, cele care nu ne lasă să fim autentici. Sunt fricile, cele care nu ne lasă să credem în visele noastre. Sunt fricile, cele care nu ne lasă să acționăm în direcția viselor noastre.

Avem nevoie doar de un strop de curaj în plus, pentru a trece peste aceste frici, dealtfel, imaginare. Nici una nu e reală, sunt doar create de mințile noastre.

Ne identificăm mult prea des cu numele nostru, cu familia, locul nașterii, cu poziția socială, iar de aici rezultă faptul că valoarea de sine crește în funcție de job sau de valoarea materială a ceea ce deținem.

Dar TU EȘTI mult mai mult decât atât.

Să fii autentic înseamnă să-ți dai voie SĂ FII. Pur și simplu.

Să accepți că nu ești perfect, și nimeni nu este, și să te iubești îndeajuns încât să începi să-ți dai măștile la o parte. Nici una dintre ele, oricât ar părea de autentică, nu ești TU.

Pentru a fi autentic, ceea ce simți și gândești trebuie să se potrivească cu ceea ce spui și faci.

La un moment dat, intrasem într-o afacere  și eram foarte entuziasmată, mai ales că vedeam o oportunitate fantastică, pentru mine și pentru cei care se hotărau să se implice.

Doar că, în momentul în care am început să dau ideea mai departe, am simțit o rezistență internă, care îmi semnala că eu însămi nu eram pe deplin convinsă de ceea ce spuneam. Ceva mă împiedica să fiu 100% autentică și am renunțat la a da mai departe ideea care mă făcea să simt în acest fel.

Dacă vrei să fii autentic, vinde doar produse în care crezi sincer, dă doar sfaturi testate de tine și fii în armonie cu sinele tău.

Ceva din interior te cheamă tot timpul spre schimbare, dar nu întotdeauna dai ascultare acestei voci. Și mai trec câțiva ani, iar lucrurile nu merg așa cum ți-ai dori. Dai vina pe destin, pe alții, câteodată pe tine și nu înțelegi ce-ai greșit.

Dar vine un moment când, vrei și chiar te trezești, metaforic vorbind. Te lepezi de tot ceea ce știai, treci prin iadul singurătății absolute, unde nimeni și nimic nu te poate ajuta, când simți că te pierzi și devii un singur punct, dar un punct conștient de sine.

Din acel moment ești altul. Ai un sentiment de pace și încredere în viață, o iubire pentru tot ceea ce te înconjoară.

EȘTI AUTENTIC în propria viață și abia atunci începi să dăruiești și altora! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *