Despre ce e viața?

30 Noi

 

Asta e întrebarea la care vreau să ne răspundem azi. Am reflectat mult zilele astea și încă nu am găsit răspuns la toate întrebările pe care mi le-am pus.
Despre ce e viața? Ce am de realizat, ce ar trebui să fac pentru a o trăi cu sens? Ce cale să aleg și de unde știu că e cea corectă?
Viața mea este despre mine. Viața ta este despre tine. Nu este nimeni în afară de noi. Noi și gândurile noastre despre oameni și situații. Noi și programele noastre proprii.
După multe momente de introspecție, am ajuns la concluzia că nu e bine să mă concentrez prea mult pe persoana mea.
Pentru că atunci când mă fixez prea mult pe mine, răspunsurile la întrebări îmi scapă. De ce?
Să luăm exemplul comunicării cu ceilalți.
Am primit săptămâna trecută niște întrebări, care îmi stăruiesc în minte și acum. De fapt, răspunzându-mi sincer la aceste întrebări, mi-am dat seama de câteva aspecte.

În primul rând, și cel mai important, mai am foarte mult de lucru cu mine. Pentru că mi-am dat seama că nu știu să ascult.
În al doilea rând, până nu învăț să ascult, luându-mi atenția de la mine și ce am eu de spus și fixând-o pe ceea ce are celălalt de spus, nu voi comunica eficient și nici nu voi reuși să-i ajut atât cât mi-aș dori, pe ceilalți.
Acum…o altă întrebare.
De ce suntem atât de atenți la ceea ce avem noi de spus, în loc să fim atenți la ceea ce au de spus cei din fața noastră?
Pentru că vrem să demonstrăm ceva. Și vrem să NE demonstrăm ceva. Să dăm mereu dovadă că suntem capabili să purtăm o anumită conversație. Asta se întâmplă pentru că, în interiorul nostru, simțim că nu merităm, că nu ne ridicăm la înălțimea așteptărilor celorlalți. Această nevoie vine dintr-un sentiment de nesiguranță, dintr-un sentiment de inferioritate.

”Nu există nimic mai rău și mai dureros decât adevărul pe care omul refuză să și-l recunoască.”
Nicolae Cornescian

Doar conștientizarea acestui fapt, este un pas important.
Și, așa cum am mai spus, totul se învață. E foarte important, ca atunci când găsești răspunsul la o întrebare bună, să te străduiești să îmbunătățești ceea ce depinde de tine.
Nu e ușor, mai ales când ai crescut așa, când programele tale mentale sunt unele care nu te ajută deloc. Dar trebuie să începem de undeva. Să începem prin a recunoaște că mai și greșim. Și că niciodată nu știm tot.

”Să nu îți fie nicicând teamă să recunoști că ai greșit. Asta înseamnă că ai evoluat și că ești mai înțelept decât ieri.”
Jonathan Swift
Să începem prin a fi mai atenți la cei de lângă noi. Pentru că doar așa ceilalți vor fi mai atenți la noi și la nevoile noastre. Altfel, doar încercăm să impunem mai multă atenție și, straniu, nu o vom căpăta.
Focusează-te pe nevoile celorlalți, pe cum ai putea să ajuți, într-o situație dată, nu pe cum ar trebui să răspunzi într-un mod cât mai inteligent.
Despre asta e viața, despre a-i asculta și a-i ajuta pe ceilalți, ajutându-te astfel pe tine. Aceasta e cea mai bună cale spre creștere, fericire și împlinire. 🙂

”Scopul nostru principal în viață este de a ajuta pe alții. Și dacă nu-i poți ajuta, cel puțin nu le face rău.”
– Dalai Lama

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *